Dec 28, 2012

Posted by in Thumbnail | 29 Comments

Amintiri din trăistuţa fermecată

 

Uneori îmi pare rău că timpul nu stă în loc sau că nu pot savura cu maturitatea de acum, clipele de atunci. 

Stăteam şi mă gândeam zilele astea ce copilărie frumoasă am avut şi cu câte amintiri speciale am rămas. Multe lucruri s-au schimbat, atunci chiar şi natura se comporta altfel, nu exista Crăciun fără zăpadă, iar colindătorii se bucurau să primească chiar şi câţiva covrigi sau mere, acum le aduci zâmbetul pe faţă doar cu o bancnotă.  
Apropo de colindători, ţin minte că trebuia să ai ceva popularitate în rândul celorlalţi copiii ca să fii acceptat în gaşca celor care mergeau la colindat, cu atât mai mult cu cât în graţiile celor mari, nu intrai atât de uşor. Pe mine mă acceptau ori pentru că eram iubită de vecini şi, deci, răsplata posibil direct proporţională cu simpatia acestora faţă de mine (ceilalţi erau cam năzdrăvani, asta-i adevărul), ori pentru că nu comentam când mă puneau să le car pungile. :D Nici nu se pune problema că aş fi avut o voce puternică fiindcă de cele mai multe ori când uşile se deschideau, doar rânjeam f… aruncam un zâmbet inocent şi emotiv şi îl pietrificam aşa până când se terminau de împărţit eugeniile, iar de cântat …se ocupa echipa. :)

planse5

credit foto: planse-de-colorat-copii.blogspot.ro

 

Probabil fiecare dintre noi are cel puţin o amintire dragă din copilărie legată de această perioadă a anului sau de un cadou mai special.  Cadoul cel mai drag din copilăria mea a fost un ghiozdan, vă vine să credeţi?

Noi nu am fost o familie înstărită, deşi aveam prieteni mult mai puţin norocoşi decât mine din punct de vedere financiar. Ştiam care ne sunt posibilităţile şi încercam pe cât posibil să nu-mi mâhnesc părinţii cu dorinţe pe care ştiam dinainte că nu mi le pot îndeplini. Din acest motiv am avut  2 ani la rând acelaşi ghiozdan, acelaşi penar şi acelaşi bun simţ. 

***

Era viscol afară, terminasem de colindat iar în punguţă adunasem  suficiente mere şi napolitane cât să mă întorc împăcată acasă că o să-mi mai rămână şi mie ceva după ce le împart cu fratele meu. Şosetele mi-erau ude, mâinile îngheţate, iar pe pantalonii făcuţi de bunica aveam bucăţi întregi de zăpadă întărită. Ce mai conta, eram cu câteva ore mai aproape de venirea moşului.

La mine cadourile se puneau fix sub bradul natural încărcat cu beteală şi globuri fragile, iar Moşul suna întotdeauna la sonerie, dimineaţa, ca să ne anunţe că a sosit. În dimineaţa aia a sunat de două ori, eram prea obosiţi să-l auzim din prima, deh, covrigii nu se câştigau aşa uşor pe atunci. :)

Atât de tare m-am bucurat când am văzut ghiozdanul rezemat de trunchiul bradului încât, preţ de câteva secunde, nici nu m-am putut apropia de cadou, îl studiam doar din depărtare şi-l măsuram cu privirea.  Da, poate suna ciudat ca un copil să se bucure de un obiect ce are legătură cu şcoala, dar pentru mine era chiar cel mai cel cadou pe care puteam să-l primesc.

***

Mă simt norocoasă acum, atunci nu eram conştientă de asta, că am doi părinţi minunaţi care au făcut tot ce-au putut pentru noi. E lucru mare să ai parte de o familie unită şi să te bucuri de prezenţa bunicilor şi de sfaturile lor. Chiar zilele astea m-am dus cu cadouri şi la ei, fiindcă acum e rândul meu să le fiu aproape şi nu o spun cu mândrie ci cu recunoştinţă.

Şi ca să schimb puţin tonul postării, să trecem de la poveştile nostalgice la…. ceva fermecat.  Acum câteva zile am primit din partea magazinului Dacic Cool, o trăistuţă fermecată care-mi seamănă: e cool, e dolofană şi nu în ultimul rând, strălucitoare. :)

Lăsând gluma la o parte, habar nu aveam ce conţine Trăistuţa Fermecată, dar când am deschis-o şi am început să scot bunătăţile din ea, m-am simţit ca un copil nerăbdător, curios de darurile primite.

traistuta fermecata- dacic cool

Se pare că acest nou proiect pe care îl au cei de la Dacic Cool va fi unul lunar, iar pentru suma modică de 30 de ron putem să-i bucurăm chiar şi pe cei dragi cu o astfel de selecţie de produse româneşti. Ce conţine trăistuţa din această lună: Ulei de cătină Hofigal (capsule), Supliform- gel anticelulitic, Crema de mâini Alexandra, Ulei de peşte Hofigal (capsule), Gel contur ochi cu Q10. 

traistuta fermecata- dacic cool 1

N-aş vrea să intru în detalii despre produse în această postare, dar o să revin cu siguranţă, cât de curând, cu primele impresii despre ele. Tot ce pot să spun în acest moment este că folosesc în fiecare seară gelul anticelulitic şi crema de mâini, şi mi se par grozave.
Îmi propusesem de foaaarte mult timp să încerc Supliform fiindcă este lăudat pe atâtea forumuri, şi mă bucur că acest lucru s-a întâmplat într-un final. Nu ştiu de ce nu m-am mobilizat să-l caut până acum, nu e ca şi cum era un produs greu de găsit sau inaccesibil din pricina preţului.

În altă ordine de idei, le mulţumesc celor de la Dacic Cool că m-au provocat să aştern aceste gânduri despre cel mai frumos cadou primit, şi vreau să vă întreb şi pe voi acelaşi lucru. Care e cel mai interesant cadou sau cea mai frumoasă surpriză pe care aţi primit-o?

Vă aştept cu drag răspunsurile, sunt convinsă că şi voi aveţi amintiri frumoase! :P

  1. Alina M. says:

    Foarte frumose povestirile tale. Asta e cheia, sa trezesti sentimente celui care te citeste si cu siguranta nu te va uita, ba chiar va reveni! Trebuie sa ajungi departe, pentru ca nu pe toate blogurile cand citesc, ochii mi se umezesc!!! Cum sa nu citesti tot articolul? Foarte interesanta “traistuta fermecata”. Asteptam de la tine mai multe pareri despre toate produsele.

    • Iti multumesc mult de tot pentru comentariu, chiar aveam nevoie de o vorba buna. :P
      Promit sa revin si cu o postare mai detaliata despre produse!

  2. Corinna says:

    Traistuta vine prin curier sau prin posta?Si mie mi se pare interesanta, fata de beauty box-urile care contin 3 mostre si atat…
    Mi-a placut mult cum ai povestit.

    • Prin posta vin, dar crede-ma ca au sosit neasteptat de repede.
      Asa este, produsele sunt utile si nu-s mostre.

  3. INTJ says:

    hmm … o plasa si 2 palete de ping-pong. dupa ce, cu ceva timp inainte mi s-a explicat clar si detaliat de ce “nu avem bani sa cumparam asa ceva”, surpriza a fost cu atat mai mare si bucuria pe masura. ar mai fi multe, da’ asta nu cred ca o voi uita vreodata. daca buturuga mica nu rastoarna carul mare, in mod cert ea e cea care ne reaminteste ca suntem in car. :)

    in alta ordine de idei: un an nou fericit, mult mai bun decat cei care au trecut!

    • Ma crezi sau nu, chiar ma gandeam la tine zilele astea, ma intrebam ce mai faci. :P
      Foarte frumos si special si cadoul tau, mai ales tinand cont de circumstante. Acum, astia mici daca nu primesc o tableta, nu se bucura de Sarbatori :) )
      Un an nou si bun iti urez si eu!

  4. Alina Anghel says:

    De fiecare data citesc povestile tale cu sufletul la gura. De data asta, am si trait-o, cam la fel a fost si copilaria mea … Si cum adica esti dolofana? Meriti putina bataita!

  5. Camy says:

    Ce frumos ai povestit, m-a cuprins nostalgia :)

    Cel mai frumos cadou pe care l-am primit in copilarie de la Mos Craciun a fost o papusa-bebe de marimea unui bebe adevarat. Imi dorisem enorm o astfel de papusa iar cand am vazut-o sub brad nu mi-a venit sa-mi cred ochilor. Am fost atat de emotionata si de fericita atunci; cred ca acesta este si cadoul de care imi aduc aminte cel mai bine :)

    • Deci, iti inteleg perfect bucuria, si eu mi-am dorit mult de tot o papusa bebe, si-am primit-o destul de tarziu. Am iubit papusa aia de zici ca avea un suflet in ea. :P
      Multumesc ca mi-ai adus aminte si de acest frumos episod pe care l-am trait si eu, de altfel!

  6. Ana Maria says:

    Prima mea paleta ruby rose, ala a fost cadoul de care m-am bucurat mult. Acum cativa ani nu erau asa multe cosmetice pe piata si iti dai seama ca era prima trusa serioasa pe care o aveam. :P

  7. Andreea's Land says:

    Eu foloseam supliform,dar din pacate pentru ca ma despart 1000 km de el nu am de unde il procura.Chiar e o crema buna si ieftina.Superba postarea ta,felicitari!

  8. Poti Gyongyi says:

    Ce am primit eu cand eram copil ? doar ca sa impodobesc bradutul pe care o faceam si de 3 sau poate 4 ori pe zi si ma bucuram de fiecare data cat de frumoasa era ( intr-un Craciun mama mea a stat la un rand foarte mare dupa 1 kg de portocale )din care mi-a intins si mie una in seara de Craciun ,aveam vreo 9 anisori ,dar parca si acum simt mirosul acelei portocale o pastram cateva zile bune dupa Craciun si tot o amanam sa o mananc sa imi ramane ca amintire …foarte frumos ai povestit draga mea chiar pentru un moment am devenit ,multumesc …am auzit ca uleiul de catina este foarte sanatos este un antioxidant dintre cele mai bune .

    • Cat m-ai emotionat cu povestea ta! Uitasem complet cat de greu faceam rost de portocale sau banane pe vremea aia, desi, sincera sa fiu, tata avea un prieten de la care lua mereu ladite de fructe.
      Cum zici tu ca faceai cu portocalele, asa faceam eu cu napolitanele, desfaceam fiecare foita si o mancam incet. :P
      Superbe amintiri, chiar daca atunci nu ne era tocmai asa de bine cu atatea restrictii uneori inumane.
      Multumesc frumos pentru comentariu!

  9. Lucica says:

    Foarte frumos…m ai dus cu gandul la copilaria mea :) Se vede ca esti o povestitoare buna,ai trait si am trait clipe minunate si cu drag ne aducem aminte de ele…felicitari,am lacrimat :) Succes!!Pupici si Sarbatori fericite!Un An Nou imbelsugat si cu multe realizari! :-*

    • Lucica, si eu iti doresc sa ai parte de un plin, plin de realizari! Iti multumesc ca mi-ai lasat un gand bun!

  10. Ana-Maria Gaspar says:

    Crede-ma ca niciodata nu am plans cand am citit ceva pe un blog.Ei, astazi am facut-o.Citeam amintirile tale despre Craciun si ,fara sa exagerez, m-a apucat un plans in hohote.De ce?Pentru ca e atat de adevarat ceea ce ai scris.Mi-am retrait si eu copilaria si am simtit bucuria pe care o aveam,copil fiind, atunci cand Mosu’ imi lasa cadoul sub bradul natural.Extraordinar articol.
    Cat priveste magazinul DacicCool sunt o fana a lor si mereu comand de la ei, si intoteauna sunt placut surprinsa sa gasesc in colet si ceva in plus.
    Si sa raspund si la intrebare:cel mai frumos cadou de Craciun a fost un test de sarcina pozitiv.Acum, “cadoul” e langa mine si-mi zambeste.

    • No, acum m-ai emotionat tu pe mine, mai ales cu partea de la final! Nici n-ai idee cat de mult inseamna pentru mine sa am cititori precum esti tu (sinceri, deschisi, sufletisti)
      O sa ma revansez pentru comentariile si gandurile voastre bune, promit!

    • Ana-Maria Gaspar says:

      multumesc pentru feed-back; sa ai un an nou fericit, plin e sanatate si prosperitate; la multi ani

  11. Papadiile Ruxandrei says:

    Singurul cadou de Craciun care imi revine in minte este cel in care am primit un cub impachetat frumos cu o funda mare, arata cadoul meu ca cele din reviste. Inauntru am gasit un walkman si o caseta cu Scoala Vedetelor (ii mai tii minte? atunci era in voga emisiunea! :) ). Si un set cu fular, manusi si basca, albastru aprins, pufoase. Fularul si manusile le mai port si acum din cand in cand, chiar daca mi-au ramas mici. :)

    • Eu n-am primit niciodata o cutie asa cum fancy, de fapt, pana acum cativa ani primeam cadourile numai in pungute de plastic. :P
      Primul meu walkman l-am avut de la unchiul meu care se plictisise de el.
      Ce frumos ca inca mai pastrezi lucruri din copilarie, eu mai am foarte putine, si asta din cauza mea, mai mult.
      De Scoala Vedetelor nu-mi mai aduc aminte atat de clar, dar de N5, Genius, Animal X, cum sa nu :P .

  12. Enchanted Ana says:

    Cadoul cel mai drag inimii mele, e sania facuta de bunicul meu.Asa de dor imi e de el, incat imi vine sa plang numai cat clipesc si imi ruleaza prin fata ochilor amintirea lui si chipul bland.Of, erau niste sarbatori superbe la bunici si tare as fi vrut sa ii mai am langa mine chiar si pentru putin, sa le spun tot ce nu le-am zis la timpul potrivit.

    • Iti inteleg perfect dorul, si eu am bunic pe care l-am pierdut acum cativa ani. Il iubeam teribil de mult si era un om atat de sufletist. :(
      Eu prefer sa cred ca lucrurile nespuse la timpul potrivit, in astfel de cazuri, sunt auzite sau stiute de ei, fiindca ne sunt aproape cumva.

  13. Hapi says:

    M-am regasit si eu in amintirile tale despre Craciunul de altadata. Intr-adevar parca ningea mereu si chiar exista MAGIA in aer, pentru noi copiii
    Ma intreb daca copilasii de azi simt acelasi lucru?
    Dragut saculetul cu cadouri :)

    • Din pacate, acea magie nu cred ca mai exista. Modestia si vremurile de atunci ne faceau sa ne bucuram din lucruri simple, pe care le apreciam intens, acum…nu stiu. Poate si eu o sa fiu un parinte care va incera sa-i ia copilului tot ce va putea mai bun, e greu sa-l privezi de ceva, doar ca sa fie recunoscator.
      Cred ca voi comanda traistuta luna de luna, si-o sa prezint pe blog. :P

  14. Roxana says:

    Craciunul arata, miroase si se simte altfel cand esti copil.
    Cadoul pe care eu il tin minte, nu e foarte greu de uitat, mai ales ca pana anul trecut am dormit cu el, este un urs imbracat in salopeta mov. :-) )
    Il am si acum, dar doarme in sifonier, si-a pierdut privilegiul de a dormi in pat. Ce sa spun, sunt inca un copil :-D .

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>